Posts or Comments 25 April 2018

Publicate in "Memoria Satului" admin | 30 Dec 2009 07:34 am

Libertatea, legea, şi respectul dăunează grav sanătăţii ? (1)

Unde nu-i lege nu este nici respect. Ba mai mult, este pericol. Şi înca pericol public, adică nu orice fel de pericol, ci din acela care ameninţă libertatea, proprietatea, liniştea şi chiar viaţa ori familia.
La noi în comună nu se pune?!
La noi, în Ceraşu este respect faţă de lege, respect faţă de cel de langă noi şi, implicit, respect faţă de sine şi cu credinţă în Dumnezeu. Ducem cu greu jugul ordinii şi liniştii comunităţii.
Dar vin zvonuri că pe la alţii este “libertate şi fericire”. Vitele pasc până şi în parcuri, grădini şi pe marginea şi în mijlocul drumului, dimineaţa, ziua şi noaptea, fără întrerupere, să fie dobitoacele mulţumite, sătule şi fericite. Cine are nevoie de lemne taie de unde-i vine mai bine, iar propietarii de pădure chiar se bucură că li se mai intinereşte vegetaţia. Drumurile sunt dublate de poteci prin proprietătile altora, cum a fost lăsat din gură în gură de moşii lor şi porţile sunt desfinţate ca să se bucure toţi de bunul altuia. Nimeni nu se chinuie să vorbească frumos, civilizat: fiecare înjura cum îi vine la gură, cum a învăţat acasă, cum a învăţat în anturajul frecventat (dacă nu a avut profesor de înjurături în familie), nimeni nu ascultă pe nimeni, nu contează dacă şi-au tocit coatele pe băncile şcolii, sau dacă ştie mai multe decît mulţti la un loc. Dacă nu ştie să bea nu ştie nimic. Gunoaiele se aruncă în bătătura altuia, la gârlă, pe stradă, la ieşirea din comună, oriunde numai în casa şi în curtea lui nu. La ei se bea alcool dimineaţa, prânz şi seara, cu mintea limpede şi clară, tipă pentru ca alţii să nu aibă linişte şi scuipă pe munca altora, doar e libertate. Glumele fără sare sunt sarea si piperul libertăţii, mai ales pe seama familiilor altora, a femeilor, copiilor, fetelor, bătrînilor cu defectele vârstei. Gardurile sunt aplecate în partea dorită de ele, rigolele şi şanţurile sunt astupate, aşa cum le stă lor bine, fără muncă prea multă, pentru ca apa să se reverse peste tot, să le umple curţile şi casele. Când este vorba de o muncâ în folosul comunităţii nu participă nimeni – doar asta înseamna pierdere de timp şi asuprire, muncă josnică, în neconcordanţă cu libertatea. Tradiţia a fost pusă la locul ei, la colţ. Se aruncă pe foc roţile, căruţele, războaiele de ţesut, tot ce este vechi, de lemn şi nu are eticheta cu preţul. Gâştele, raţele şi alte lighioane au fost materiile de baza ale şcolilor înalte, facultăţilor pe care le atestă cu diplome, chiar dacă bagajele de cunoştinţe umple tabula rasa . Astfel se îndreapta spre înaltele culmi ale civilizaţiei libere să facă fiecare ce vrea, dar nimic pentru altul, pentru comunitatea lor, pentru bătrânii lor, pentru copii lor.
Ce bine o fi sa trăieşti între aşa oameni minunaţi, fără săpun şi fără apă, cu multă mâncare şi băutură, fără să ai grija celorlalţi. Ah libertate!

Semnalul autorului – Acesta este un pamflet pentru cei ce stiu sa vada si sa citeasca si pentru cei care stiu ce-i liberatatea. Pentru ceilalti vom scrie in numarul viitor.

Roman ULMESCU

Trackback This Post | Subscribe to the comments through RSS Feed

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.