Posts or Comments 25 April 2018

Publicate in "Memoria Satului" admin | 30 Dec 2009 07:37 am

Libertatea, legea şi respectul dăunează grav sănăţaţii ? (2)

(pentru cei care ştiu ce-i libertatea)

Aşa cum am promis, vom semnala, pentru cei care Ştiu ce este libertatea, cazuri, situaţii, fenomene care contravin respectului, moralei adică, legii şi, in final, libertăţii.
Nici nu a trebuit să căutăm. Un adolescent, adica un “flăcău”, ce probabil a împlinit 16 ani, elev al Şcolii de Arte şi Meserii ne-a sărit în faţă pentru a-şi demonstra ce a inţeles de la părinţi, în cei şapte ani de acasă şi ce a reţinut de la învăţator şi de la profesori în cei nouă ani de şcoală.
Era pauza binemeritată, când elevii pot respira usuraţi că au scăpat să fie ascultaţi, să li se controleze temele făcute în grabă, să-şi potolească setea sau să-şi amâne foamea cu un corn cu lapte, când relaxarea trebuie să facă loc, pentru unii, stresului orelor ce vor urma. Un professor, şi director de şcoală, era în trecere pe holurile pline cu elevi, când un obiect aruncat, de nu se ştie cine, a alunecat pe gresia lucioasa. Acel elev, eroul nostru, nepăsător dar plin de energie, de faţă fiind şi profesorul, dă cu piciorul şi prelungeşte traiectoria obiectului al cărui loc era, în cel mai bun caz, la tomberon.
Intră în scenă profesorul şi cheamă la disciplină şi bun simţ pe cel care cu indiferentă a prelungit traiectoria acelui obiect în afara tomberonului.
Aici s-a produs şocul sfidării bunului simţ. “Elevul”, dacă il mai putem numi aşa, nici nu s-a sinchisit la apelul profesorului, şi-a continuat zbenguiala ignorând cu desăvârşire prezenţa pedagogului, apelul acestuia, uimirea celorlalti elevi. Mai mult, acel profesor l-a rugat cu expresia “te rog frumos elev …..(un aşa elev nu trebuie să aibă nume)..ridică obiectul de jos.” Urmarea?, dezinteres, răspuns obraznic, furie, de parcă ierarhia şcolară se schimbase.
Ce simţiţi dragi cititori?, nu simţiţi un şarpe rece pe şira spinării, nu vă infioară că avem în comunitatea noastră o aşa manifastare excentrică în afara respectului de sine, faţă de cel de langă noi, care este pe marginea legii, dar sigur calcă în picioare libertatea noastră? Credeam că ce vedem la televizor, din alte şcoli, din marile oraşe, se întâmplă la ei, acolo, şi influenţele negative nu ne ating şi pe noi, tocmai aici sub munte.
Sigur, nu putem imparţi cititorii în două categorii: admiratori ai “elevului” în cauză şi dezaprobatori ai comportamentului acestuia. Trebuie să avem în vedere că există şi indecişi, nehotărâţi, modeşti, impăciuitori. Pentru aceştia explicăm că o asemenea manifestare “dăunează grav sănătaţii”. De ce? Pentru că, într-o societate sănătoasă, cu speranţă de viaţă liberă şi cu credinţă în Dumnezeu, regulile educaţiei celor şapte ani de acasă prevăd, printre altele, să fii cuviincios, respectuos faţă de cei mai mari, să-ţi aperi fraţii, să nu iţi baţi joc de munca altora; regulamentul şcolar prevede sş acorzi respectul şi ascultarea cuvenite educatorilor, să păstrezi curaţenia, să iţi insuşeşti învaţăturile educaăiei. Şi mai ales să ţii minte că toate acestea se realizează cu cheltuieli destul de mari din partea propriei familii, şcolii şi a comunitaţii din care faci parte, iar societatea se uită la tine ca la un viitor cetăţean demn să pui umărul la mersul înainte.
Poate aceste remarci sa pară vorbe mari, dar ţinind seama ca “libertatea fiecaruia se intinde până la atingerea libertăţii altuia” şi se manifestă “sub supremaţia legii” încet, încet este necesar să ne îndreptăm paşii spre această direcţie.

Roman Ulmescu

Trackback This Post | Subscribe to the comments through RSS Feed

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.